| 1.
|
FACULT'ATE, facultăţi, s.f. 1. Capacitate, posibilitate, însusire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însusire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică si administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, condusă de un decan si cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenţilor si a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. - Din fr. facult'e, lat. facultas, -atis.
Sursă
: DEX'98
(39310)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
FACULT'ATE s. 1. aptitudine, capacitate, însusire, posibilitate. (~ăţi intelectuale.) 2. v. însusire.Sursă
: Sinonime
( 183538)
- siveco |
| |
| 3.
|
facult'ate s. f., g.-d. art. facultăţii; pl. facultăţi
Sursă
: DOR
(245188)
- siveco |
| |
| 4.
|
FACULT//'ATE2 ~ăţi f. Subdiviziune didactică si administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, unde se pregătesc specialisti de calificare înaltă într-un anumit domeniu. [G.-D. facultăţii] /<fr. facult'e, lat. facultas, ~atis
Sursă
: NODEX
(334180)
- siveco |
| |
| 5.
|
FACULT//'ATE1 ~ăţi f. 1) Posibilitate de acţiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispoziţie naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine. 3) Forţă morală sau intelectuală. [G.-D. facultăţii] /<fr. facult'e, lat. facultas, ~atis
Sursă
: NODEX
(334179)
- siveco |
| |
|
|